Pe 29 august, in timp ce lucra la o tema de gramatica, Venkataraman a realizat dintr-o data inutilitatea a ceea ce facea, a impins hartiile si asezat in pozitia lotusului a intrat in meditatie profunda. Fratele sau Nagaswami, care il observa, a remarcat caustic, “La ce folos sunt toate astea pentru unul ca asta?” Recunoscand adevarul criticilor fratelui sau Venkataraman s-a hotarat in secret sa plece de acasa. S-a ridicat in picioare si a parasit casa cu scuza ca trebuie sa mearga la scoala. Fratele lui ii daduse 5 rupii sa ii plateasca taxa scolara, in felul acesta, in mod inconstient asigurand de fapt resursele pentru calatorie. Venkataraman a retinut 3 rupii si a restituit cele 2 rupii ramase cu urmatoarea nota:

Arunachala Temple
Templul Arunachala

“Am plecat de aici in cautarea tatalui meu, supus fiind comenzii Sale. Aceasta este numai imbarcarea spre o aventura virtuoasa. De aceea nimeni nu trebuie sa fie suparat pentru aceasta. Nu este nevoie de cheltuirea banilor pentru a-l urmari pe acesta. Taxa ta scolara nu a fost inca platita. Alaturat sunt doua rupii. Astfel____________”

Providenta l-a ghidat pe Venkataraman in calatoria sa spre Arunachala, chiar daca el a ajuns tarziu la gara, in acelasi timp si trenul a avut intarziere. A cumparat bilet pentru Tindivanam, care parea sa fie cel mai apropiat loc de Tiruvannamalai, conform unui atlas vechi. Un moulvi (expert in legea islamica) din compartimentul lui a observat tanarul brahmin care statea alaturi de el ca fiind in contemplatie adanca. Moulvi l-a angajat in conversatie informandu-l in felul acesta ca a fost deschisa o linie noua spre Tiruvannamalai din Villupuram.

In jur de ora trei dimineata trenul a ajuns in Villupuram. Decis sa mearga pe jos restul drumului, Venkataraman a mers in oras sa caute strada ce duce spre Tiruvannamalai. I s-a facut foame si a mers la un  mic restaurant, unde i s-a spus sa astepte pana la pranz pentru a fi servit. Patronul restaurantului a privit cu interes acest tanar baiat brahmin cu pielea deschisa la culoare, par negru lung si ondulat, cu cercei de aur in urechi, cu o fata radiind inteligenta si neavand niciun bagaj sau posesiune. Dupa ce a terminat de servit pranzul tanarul i-a oferit 2 annas; la care proprietarul restaurantului a refuzat categoric. Venkataraman s-a intors la gara, unde a cumparat un bilet pana la Mambalapattu, atat cat i-au permis banii ramasi.

Venkataraman a sosit in Mambalapattu dupa amiaza. De aici a inceput calatoria pe jos pana la Tiruvannamalai si catre seara a ajuns la periferia lui Tirukoilur. Din apropierea templului Arayaninallur, construit pe o stanca inalta, se poate vedea Colina Arunachala, ca o umbra vazuta la distanta. Nestiind aceasta, a intrat in templu si s-a asezat. Acolo a avut o viziune – o viziune a unei lumini orbitoare care a cuprins intregul loc. Ramana a cautat sursa acelei lumini in locul sacru al templului, dar nu a gasit nimic. Lumina a disparut dupa un anumit timp.

Venkataraman a continuat sa sada, fiind in meditatie adanca, pana cand a fost deranjat de preotul templului venit sa inchida usile. Au mers impreuna pana la templul urmator, unde a intrat iarasi intr-o adanca meditatie. Dupa ce si-au incheiat indeplinirea sarcinilor, preotii l-au deranjat inca o data si i-au refuzat cererea lui pentru mancare. Tobosarul templului a intervenit si i-a oferit portia sa de mancare primita de la templu. Cand Venkataraman a cerut apa de baut a fost indrumat catre o casa din apropiere. Pe drum, extenuat fiind, a lesinat. Cateva minute mai tarziu s-a trezit si a vazut ceva oameni adunati in jurul lui, privindu-l curiosi. A baut putina apa, a mancat ceva si apoi s-a intins si a adormit.

Dimineata urmatoare era 31 august, ziua de nastere a lui Krishna, numita Gokulashtami. Venkataraman si-a reluat firul calatoriei ajungand la casa lui Muthukrishna Bhagavatar. Stapana casei l-a servit cu o masa bogata si l-a tinut acolo pana la pranz. Apoi el a cerut gazdelor sale ceva bani cu imprumut in schimbul cerceilor lui de aur. Banii i-au fost dati cu toata placerea impreuna cu un pachet de prajituri preparate pentru Sri Krishna. Afland ca nu era niciun tren pana dimineata urmatoare si-a petrecut noaptea in gara.

Era in dimineata zilei de 1 septembrie 1896, trei zile dupa ce a parasit casa, cand Venkataraman a sosit in statia Tiruvannamalai. Cu pasi grabiti si cu inima tresaltandu-i de bucurie s-a indreptat direct catre Marele Templu. Intr-un semnal tacut de bun-venit, portile celor trei ziduri inalte si toate usile, chiar si cele ale altarelor interioare, erau deschise. Nu era nimeni inauntru, asa ca a intrat in altarul interior si a stat coplesit in fata tatalui Sau, Arunachala. “Am venit la chemarea ta, Dumenzeule. Accepta-ma si fa cu mine ceea ce doresti.”