Arudra Darshanam, un festival ce comemoreaza manifestarea lui Siva ca Nataraja, Zeul Dansului Cosmic, era celebrat cu mare ardoare in templul Bhuminatha din Tiruchuzhi, in sudul Indiei, pe data de 29 Decembrie 1979. Icoana decorata a Zeului Siva era ceremonios purtata de-a lungul strazilor pana noaptea tarziu. Exact cand Zeul a reintrat in templu, imediat dupa miezul noptii, pe 30 decembrie, la ora 1 noaptea, primul strigat al unui baietel nou nascut a fost auzit intr-o casa din vecinatatea templului. Norocosii parinti erau Sundaram Iyer si sotia sa Alagammal. Copilasul a primit numele de Venkataraman si a fost cunoscut mai tarziu ca Bhagavan Sri Ramana Maharsi. Exact in momentul nasterii, o femeie cu vederea slaba a exclamat ca noul nascut era invaluit de lumina.

Thiruchuli House -- Birth Place of Sri Ramana
Casa din Tiruchuzhi – Locul de nastere al lui Sri Ramana

Copilaria timpurie a lui Venkataraman a fost aproximativ normala, el alaturandu-se celor de varsta sa in distractii si nazbatii. Cand Venkataraman era in jur de 6 ani a facut o barcuta de hartie folosind un act oficial al tatalui sau si a pus-o sa pluteasca pe apa. Cand tatal sau l-a certat, a plecat de acasa. Dupa o lunga cautare preotul templului a gasit baiatul pitit in spatele statuii Mamei Divine. Inca de mic copil el a cautat alinarea in Prezenta Divina, atunci cand era necajit de lume.

Venkataraman a terminat scoala elementara in Tiruchuzhi si a fost mutat in Dindigul pentru a-si continua scoala. In februarie 1892, tatal sau a murit si membrii familiei au fost separati. Venkataraman si fratele lui mai mare au plecat sa locuiasca cu unchiul lor din partea tatalui, Subbier, in Madurai, in timp ce ceilalti doi frati mai mici au continuat sa traiasca cu mama lor. Initial Venkataraman a mers la scoala medie ‘Scott’ iar mai tarziu a fost inrolat la Liceul ‘Misiunea Americana’.

Dupa timpul de studiu baiatul prefera sa joace diferite jocuri sportive cu prietenii sai. El avea o memorie surprinzatoare care il ajuta sa repete o lectie citita numai o singura data. Singurul lucru anormal in legatura cu el in acele zile era somnul lui extrem de adanc. Dormea atat de adanc incat nu era usor de trezit. Cei care nu indrazneau sa il provoace fizic in timpul zilei veneau noaptea, il trageau afara din pat si il bateau strasnic in timp ce el dormea. Ceea ce i se intampla noaptea ii era adus la cunostinta dimineata.

Tanarul a aflat prima data ca Arunachala este o regiune geografica dupa ce a intrebat  o ruda: “De unde veniti?” El a raspuns: “De la Arunachala.” Tanarul a exclamat tulburat: “Ce? De la Arunachala? Ce este asta?” Ruda, mirata de ignoranta tanarului, i-a explicat ca Arunachala este acelasi lucru cu Tiruvannamalai. Inteleptul se refera la acest incident in imnul catre Arunachala compus mai tarziu:
“Ah! Ce surpriza! Arunachala arata ca o Colina fara de simturi. Actiunea sa este misterioasa, dincolo de intelegerea umana. Inca din vremea inocentei, in mintea mea a stralucit ca o scanteie faptul ca Arunachala era ceva ce depasea maretia, chiar si atunci cand am aflat prin altcineva ca era acelasi lucru cu Tiruvannamalai (Sfantul Munte), nu am realizat insemnatatea acestui lucru. Cand m-a adus la el mi-a linistit mintea, apoi i-am venit mai aproape si l-am vazut cum statea nemiscat.” (Opt Versuri pentru Arunachala)

Ceva mai tarziu el a citit pentru prima data Periyapuranam, istoria vietilor celor 63 de sfinti. A fost coplesit de mirare extatica ca erau posibile asa iubire, credinta si fervoare divina. Povestea renuntarii ce conduce la Uniunea Divina l-au infiorat cu o preafericita gratitudine si dorinta de a imita sfintii. Din acel moment un curent de de constiinta a inceput sa se trezeasca in el, asa cum a spus mai tarziu cu simpliptatea lui caracteristica: “La inceput am crezut ca era un fel de febra, insa am decis ca daca este o febra asa de placuta, apoi o las sa fie.”