Imnurile Arunachalei

Cele cinci Imnuri Arunachalei sunt poemele timpurii ale lui Maharshi cu exceptia catorva scurte versuri. Ele au fost scrise in jurul lui 1914.

“Ghirlanda maritala a scrisorilor”, primul si cel mai faimos dintre imnurile sale catre Arunachala, a aparut ca raspuns la rugamintile devotilor sai sadhusi pentru cateva cantece-rugaciune distinctive pe care le-ar putea canta in timpul circuitului in jurul muntelui, cand cereau de pomana. De obicei, cand devotii lui Maharshi mergeau in circuit cantand cantece bine cunoscute, gospodarii caselor din oras stiau ca mancarea oferita va fi servita si de Maharshi, incat ofereau cantitati mari de mancare, contrar ofertelor celorlaltor grupuri de sadhusi, care primeau numai cateva imbucaturi. Stiind aceasta cativa oameni nescrupulosi au inceput sa pozeze ca grup al lui Ramana colectand mancarea celor reali. Pentru a trece peste aceasta dificultate a fost simtita nevoia unui cantec-rugaciune distinctiv. La inceput Maharshi a compus cateva versuri cu refrenul “Arunachala” apoi s-a oprit. Devotii sai asteptau continuarea insa nimic nu se ivea. Intr-o zi Maharshi a mers in jurul muntelui singur. In acea zi a fost compus restul imnului “Ghirlanda maritala a scrisorilor” (Akshara Mana Malai). Chiar numele imnnului, “Ghirlanda maritala a scrisorilor” subliniaza importanta lui; mireasa este sufletul individual si mirele este Lordul Arunachala. Acei ce canta sau numai asculta acest imn sunt cuprinsi de bucurie. Odata Maharshi a remarcat cu umor ca acest imn i-a hranit pentru multi ani.

Cele “Unusprezece Strofe” si “Opt Strofe” au fost urmatoarele. Intr-o zi cuvintele “Karunai-yaal Ennai Aanda Nee”, ceea ce inseamna “Tu, cel care m-ai revendicat cu compasiune” au inceput sa reverbereze frecvent  in Inima lui Maharshi. A incrcat el de cateva ori sa le ignore, insa cuvintele nu plecau. Iarasi si iarasi cuvintele apareau pana cand, in cele din urma, le-a scris pe o foaie de hartie. Dupe ce primele cuvinte au fost scrise, un suvoi a inceput sa curga si ambele “Unusprezece Strofe” si “Opt Strofe” si-au facut aparitia. In timp ce “Unusprezece Strofe” este o ruga pentru Gratia Divina, “Opt Strofe” explica in detalii semnificatia Arunachalei ca Existenta-Constiinta-Fericire absolute.

Maharshi explica geneza celor “Opt Strofe” in modul urmator. “In ziua urmatoare am pornit injurul muntelui. Palaniswami mergea in spatele meu cu un creion si hartie. In acea zi, inainte de a ajunge inapoi la Virupaksha, am compus sase dintre cele opt versuri. Ziua urmatoare a venit Narayana Reddi. Palaniswami i-a povestit despre poeme si a zis, ‘Dami-le pe toate odata si le voi publica’. El deja publicase cateva carti. Cand a insistat sa ia poemele i-am spus ca le poate lua si ar putea publica primele unusprezece versuri in forma unui poem. Celelalte sase erau intr-o metrica diferita. Pentru a complete cele “Opt Strofe” am compus pe data inca doua strofe si el a luat toate cele nouasprezece strofe cu el si le-a publicat. Aceste doua poeme se remarca ca fiind un comentariu divin inspirat asupra Adevarului, reprezentand sursa de inspiratie si instructie pentru cautatori.

Five Hymns to Sri Arunachala
Click to Download

Opt Strofe

1. Uite, el apare ca fiind fara simtire. Misterios este felul in care lucreaza, dincolo de orice intelegere umana. Inca din copilaria mea inocenta imensitatea Arunachalei a stralucit in constiinta mea. Dar chiar si cand am aflat de la cineva ca el era numai Tiruvannamalai, nu i-am inteles insemnatatea. Apoi mi-a linistit mintea si m-a tras catre el, am venit aproape si am vazut ca el era linistea absoluta.

2. Investigand “Cine este cel care vede?” am observat ca vazatorul dispare si numai Acela exista permanent. Nu a aparut niciun gand care sa spuna “Eu am vazut”. Cum poate rasari un gand care sa spuna “Eu nu am vazut”? Cine are puterea sa explice toate acestea in cuvinte, cand chiar si Tu (ca Dakshinamurti) ai transmis aceasta, cu mult inainte, in liniste numai? Si pentru a dezvalui prin liniste starea Ta transcendenta, acum Tu stai aici, oh magnifica Colina inaltata spre cer.

3. Cand ma apropii de tine, gandind ca ai o forma, Tu stai aici ca o colina pe pamant. Daca unul, crezandu-te ca fara de forma, vrea sa te vada, acela este ca unul ce hoinareste prin lume si se uita la eter (omniprezent si invizibil). Meditand (fara ganduri) la Existenta Ta fara de forma, forma mea (ca entitate separata) se dizolva precum o papusa de zahar in apa marii. Si cand realizez cine sunt eu, ce existenta aparte de Tine am, Oh, Tu care stai ca grandioasa Colina Arunachala?

4. A cauta pe Dumenzeu ignorandu-te pe Tine, care stai ca Existenta si stralucesti ca si Constiinta, este ca si cum ai cauta intunericul cand ai o lampa in mana. Pentru a te arata in cele din urma ca Existenta si Constiinta, Tu traiesti in toate religiile, in diferite forme. Daca totusi sunt oameni care nu te vad pe Tine, a carui Existenta este Constiinta, aceia nu sunt mai buni decat orbul care nu vede Soarele. O puternicule munte Aruna, neegalata Bijuterie, existi si stralucesti, fara discutie, ca Sine in Inima mea.

5. Precum ata care leaga nestematele intr-un colier, Tu esti ceea ce penetreaza si tine impreuna fiintele si diferitele religii. Daca mintea separata este ascutita pe tocila puritatii, Mintea universala, precum un diamant care este taiat si slefuit, va dobandi lumina Gratiei tale si va straluci ca un rubin a carei stralucire nu este patata de niciun alt fel de obiect. Odata ce lumina Soarelui cade pe o placa senzitiva, fotograful va inregistra o alta imagine? O Aruna Munte luminos si auspicios, poate exista orice alt lucru separat de Tine?

6. Tu singur existi, O Inima, radianta a Constiintei. In Tine sta o putere misterioasa, o putere care fara Tine este nimic. Din ea (puterea de manifestare) isi au originea, totodata cu cel ce percepe, o serie de ganduri subtile si obscure, luminate de lumina relfectata de minte din vartejul prarabdhei, apar ca interioare precum spectacolul inchipuit al lumii si apar exterioare precum lumea perceputa de cele cinci simturi, ca un film proiectat prin lentile. Indiferent daca sunt sau nu percepute, aceste ganduri nu sunt aparte de Tine, O Colina a Gratiei.

7. Niciun alt gand nu poate aparea fara de gandul “Eu”. Cand apar alte ganduri intreaba “Cui? Mie? De unde apare acest ‘Eu’?” Astfel, scufundandu-se in interior, daca unul ia urma sursei mintii si ajunge la Inima, acela devine Conducatorul Suprem al Universului. Acolo nu mai este vis ca inlauntru si in afara, corect si gresit, nastere si moarte, placere si durere, lumina si intuneric, O ocean nesfarsit al Gratiei si Luminii, Arunachala dansand dansul linistii in Sala de dans a Inimii.

8. Picaturile de ploaie ridicate din mare si care mai apoi cad iarasi din nori nu se pot odihni inainte sa ajunga iarasi in casa lor, marea, in ciuda tuturor obstacolelor. Sufletul incarnat din Tine, prin diferite cai alese de el insusi poate hoinari fara un scop pentru un timp, insa nu se poate odihni pana cand nu se reuneste cu Tine, sursa. O pasare poate sta intr-o parte sau alta, nu insa in mijlocul cerului. Trebuie sa se intoarca inapoi pe drumul de pornire sa gaseasca cel putin un loc pe pamant, locul sau de liniste. Tot asa sufletul trebuie sa se intoarca la Tine O, Colina Nemiscata, si sa se uneasca cu Tine numai, Ocean al fericirii.